Șezătorile de altădată

Într-o lume care se schimbă în viteză, obiceiurile și tradițiile strămoșești riscă să piară, iar odată cu ele și o parte din identitatea noastră ca popor. Într-un sat din Ialomița, însă, câteva bătrâne inimoase au grijă ca tradiția șezătorilor să nu fie uitată de cei tineri. La fiecare sfârșit de săptămână, după ce și-au terminat treaba prin gospodărie, bunicile se întâlnesc pentru a coase, a împleti, a croșeta sau țese, așa cum făceau și în vremea tinereții. La șezătoare nu vin singure. Își aduc nepoatele și strănepoatele pe care le-au învățat arta tradițională a cusutului și a țesutului.

Roxana, Vera și Nina au prins drag de vechile meșteșuguri și vin cu plăcere la clacă. Își ascultă bunicile povestind din anii tinereții și învață să devină bune gospodine. Fiecare dintre ele are deja o ladă cu zestre plină cu adevărate comori. Covoare, șergare, fețe de masă, ii, toate realizate de mânile lor.

Ele sunt cele mai tinere ucenice din sat. Generații întregi însa de fete din Luciu au deprins tainele cusutului și gustul pentru frumos de la veteranele satului.

Șezătorile erau organizate în perioadele de post și în special iarna. Aici se lucra, se cânta, se spuneau ghicitori și basme și se faceau planuri pentru viitor.

La șezătoare oamenii își manifestau bucuria de a trăi împreună și transmiteau mai departe celor tineri frumoasele tradiții și obiceiuri românești.

Cultura, Educatie, Stiri

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>