Într-un sat din Ialomița, de aproape 40 de ani un dascăl își învață elevii, pe lângă tainele scrisului și cititului, și pe cele ale mandolinei. Odată cu dibăcia de a mânui corzile, micuții învață respectul pentru valorile tradiționale și cât de frumoase sunt cântecele noastre populare. Generații la rând au deprins arta cântatului la mandolină de la domnul învățător, așa că acum aproape în fiecare familie din localitate există cel puțin un membru care știe să mânuiască lăuta.
Gheorghe Andrei s-a născut în satul Aluniș din Buzău, însă a prins rădăcini pe malul Dunării la Giurgeni, acolo unde a fost repartizat la absolvirea liceului pedagogic. Pasionat de folclor, dascălul a pus atunci bazele unui mic ansamblu de mandoline, iar apoi a transmis pasiunea sa fiecare generație pe care a educat-o. La fiecare sfârșit de săptămână, sala de clasă se transformă într-o adevărată scenă. Ciupite ușor de degetele micuțe, corzile încep să vibreze în acorduri vechi și pline de magie.
Micii trubaduri sunt abia în clasa a doua. De un an studiază cu sârg instrumentul atât de îndrăgit de dascălul lor. Mandolina a devenit un simbol al localității și o modalitate de a le alina dorul de casă celor plecați departe.
Gheorghe Andrei mai are doar un an până la pensie și cel mai mare regret al său este că nu va avea cine să-i ducă mai departe munca de-o viață.
În micuța școală din Bărăgan, micii menestreli nu au timp de pierdut. Pregătesc deja spectacolul pentru centenarul Marii Uniri, unde vor cânta la mandolină cântece din toate zonele istorice ale României Mari.